duminică, 12 septembrie 2010

Istoria teritoriala a judetului Brasov

Cel mai vechi document scris despre o parte teritoriala a Brasovului este din anul 1206, iar orasul Brasov este mentionat documentar sub numele de (Corona) in anul 1235.



In secolul al XIII-lea pe teritoriul actualului judet Brasov pe un fond de populatie romanesca au avut loc doua colonizari, mai intai o colonizare maghiara (secuiasca) si apoi una cu populatie germana (saseasca), in conditiile stapanirii regalitatii maghiare in aceasta zona.

In anul 1211 pentru a apara granitele impotriva cumanilor care stapaneau regiunile de la sud de Carpati, regele Ungariei, Andrei al II-lea a emis documentul de donatie prin care a daruit stapanirea Tarii Barsei Ordinului cavalerilor teutoni. Ordinul militaro-calugaresc independent al teutonilor a fost fondat de cruciatii germani pe Pamantul Sfant, la Accra sub numele de < Ospitalierii spitalului Sfintei Maria a germanilor din Ierusalim >. Acestia trebuiau sa fie si avangarda expansiunii maghiare spre Rasarit.

Statutul Cavalerilor Teutoni impartea ordinul in clasa cavalerilor si clasa preotilor. La intrarea in ordin, cavalerii depuneau un legamant de saracie, castitate si obedienta si se angajau sa ajute bolnavii si sa lupte cu paganii.



Cavalerii teutoni au adus cu ei in Tara Barsei si o populatie germana de agricultori si mestesugari. Sasii beneficiau de toate privilegiile acordate de regalitatea maghiara celorlalti colonisti saxoni. In dilalectul sasesc transilvanean, Brasovul / Kronstadt este denumit Kronen.
Intre 1211-1225 cavalerii teutoni au instituit o organizare in 5 centurii ( Brasov, Feldioara, Prejmer, Codlea, Rasnov ).




Acesti colonisti germani ( denumiti mai tarziu sasi ) au fost asezati dupa principiul decuriilor ( 1 decurie = 10 parcele de pamant, 10 decurii = 100 de gospodarii = 1 centurie ). Fiecare centurie avea sarcina sa construiasca, sa intretina si sa apere cate o cetate.
In anul 1225, armata regala condusa de insusi regele Andrei al II-lea alunga ordinul cavalerilor teutoni din zona Carpatilor Rasariteni si Sudici, pedepsind incercarea cavalerilor de as crea in locul feudei regale un stat propriu.

Brasovul era un important vad comercial pentru marfurile turcesti, iar in anul 1364 obtine dreptul de a tine targ anual iar in 1369 dreptul de depozit pentru marfurile aduse din centru Europei.

Din anul 1377 Brasovul este confirmat oras de resedinta al tarii Barsei, formand cu cele partu targuri - Rasnov, Codlea, Feldioara, Prejmer si cu satele sasesti - Cristian, Vulcan, Ghimbav, Halchiu, Rotbav, Maierus, Bod, Sampetru, Harman = DISTRICTUL Brasov.

Mestesugarii brasoveni in secolul al XV-lea erau organizati in bresle - ( blanari, cismari, pielari, lacatusi, croitori, curelari, fierari, manusari, tesatori, butnari. Procesul de diferentiere si dezvoltare a breslelor continua pana la mijlocul secolului XVI aparand noi bresle cum sant arcarii, macelarii, aurarii, postavarii, franghierii, tamplarii, barbierii, aramarii, strungarii in lemn. Breslelor le sunt repartizate pentru aparare fortificatiile orasului: porti, bastioane, turnuri, ziduri.

Navalirile tatare din 1241, 1278, 1285, 1335 apoi invaziile turcesti din anii 1400, 1421, 1432, si 1438 au produs mari pierderi materiale si umane.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu